Evident, „s” MICUT si „S” mare inseamna stoc minim si stoc maxim. O tin minte de la profesorul de EOP (Economia si Organizare Productiei) din facultate. Pe vremea aceea era comunism, totul se facea centralizat si nu prea intelegeam noi, studentii, la ce ne-ar folosi „s”-urile astea.
Dupa comunism, am devenit antrepenor si aceasta regula a fost una dintre putinele lucruri invatate in facultate pe care am aplicat-o. Managementul si gestiunea stocurilor este vitala pentru o firma, fie ea de productie sau comert. In servicii, mai putin, pentru ca vinzi de fapt cunostintele si experienta acumulata in timp. Important aici este regasirea rapida si eficienta in „cloud”-ul propriu a „stocului” necesar proiectului la care lucrezi. In timp, rearanjarea si prioritizarea „stocurilor” specifice activitatii, pentru accesarea lor cat mai facila la nevoie, poate duce la succesul afacerii. „S” mare e totalitatea cunostintelor si a experientei din „cloud”, „s” MICUT este ceea ce folosesti pentru moment pentru acordarea serviciul curent cerut de client.
Dar sa revin la „s”-urile din productie si comert.
La prima vedere, pare simplu. „s” MICUT este cantitatea minima de produse (finite, semifabricate, materie prima, materiale, etc) care determina o noua comanda de aprovizionare care sa reintregeasca stocul maxim care este reprezentat de „S” mare. Am zis ca este simplu „la prima vedere”, pentru ca in realitate lucrurile sunt un pic mai complexe si exista multi factori perturbatori (independenti de vointa noastra) de care trebuie sa tinem cont si pe care trebuie sa-i gestionam cat mai bine.
Sa-i luam pe rand.
In ceea ce-l priveste pe „S” mare, determinarea valorii optime a acestuia trebuie sa tina cont in primul rand de nevoia de onorare la timp a comenzilor, fie ca acestea vin de la clientii finali (in cazul comertului), de la magazia de produse finite (in cazul semifabricatelor), de la sectia de productie (in cazul materiei prime) sau de la serviciul administrativ (in cazul materialelor). Acestea sunt doar cateva exemple semnificative.
Fiecare dintre voi trebuie sa-si defineasca in aval si in amonte cine sunt furnizorii si cine sunt clientii. Intreaga activitate macro a unei firme poate fi descompusa si tratata micro ca un sir de relatii furnizori-clienti. Asa incat, pentru o sectie de productie, furnizorul este magazia de materie primasi materale, iar clientul este magazia de produse finite. In fraza anterioara nu am folosit din greseala pluralul cand m-am referit la relatii furnizori-clienti. Pot exista mai mult de un furnizor sau un client in aceste relatii.
In exemplul de mai sus, sectia de productie poate avea ca si furnizor si sectia SDV (de unde ia SDV-urile necesare), iar magazia de produs finit poate avea furnizor si magazia de materie prima si materiale (pentru materialele de ambalare, de exemplu). Ceea ce inseamna ca fiecare din aceste entitati trebuie sa gestioneze responsabil raportul s/S pentru a asigura buna desfasurare a activitatii la nivel micro, si implicit la nivel macro. Asadar, dimensionare lui „S” trebuie sa se faca foarte responsabil avandu-se in vedere nivelul comenzilor previzionate, rotatia stocurilor si istoricul stocurilor neperformante.
Sa discutam acum si despre „s” MICUT. Asa cum am vazut mai sus, e important sa ne asiguram ca suntem capabili sa livram clientului comanda la timp. Asta inseamna ca trebuie sa ne uitam atent in magazie si sa corelam cantitatea de produse existente la T0 cu cantitatea de produse previzionata a fi livrate in T1 si sa tinem cont si de timpul T2 de aprovizionare al acestor produse. Cu alte cuvinte, trebuie sa determinam cantitatea minima de produse („s”) la care sa lansam o noua comanda, tinand cont de timpul de aprovizionare (T2) dupa care se reintregeste „S” mare.
Concret, daca de exemplu trebuie sa livram zilnic 10 produse si avem un timp de aprovizionare de 7 zile de la lansarea comenzii, valoarea la limita ar fi „s” = 70 produse (plasam comanda azi, livram de 7 ori cate 10 produse in iecare zi, iar in ziua 8 o sa avem produsele comandate, pentru a relua ciclul).
Daca tineti minte, ziceam la inceputul articolului ca teoria pare simpla, dar in practica e mai greu din cauza unor factori pe care nu-i putem controla. In exemplul de mai sus, am specificat „la limita”, pentru ca nu am tinut cont de acei factori care pot perturba si intarzia procesul de aprovizionare. Intarzierile pot fi din cauza transportului, pene de curent, greve, intarzieri de livrare ale furnizorului, probleme legate de plata facturilor, probleme de comunicatie, etc.
Orice greseala de management a stocurilor poate crea disfunctionalitati ale ciclului de productie/vanzare (in cazul gestionarii defectuoase a lui „s”), sau imobilizarea inutila a unor resurse (in cazul gestionarii defectuoase a lui „S”). Si toate acestea duc, asa cum mentiona colegul meu Dorin in articolul precedent, la pierderea de clienti, reducerea vanzarilor, imobilizarea unor resurse cu consecinte asupra fluxului de numerar, scaderea profitului. Si nici un antrepenor nu doreste aceste lucruri, nu-i asa? De aceea suntem antrepenori, ca sa generam profit! Prin urmare, atentie mare la managementul gestiunii stocurilor. Performantele firmei pot fi influentate decisiv de un management defectuos al lui „s” MICUT si „S” mare.
PS: Daca vrei mai multe amanunte, sau doresti o analiza pragmatica a situatiei din firma ta, CLICK AICI
O sa ne verificam „s” micut si te vom contacta rapid.
SUCCES!
BusinessClinic
January 16, 2018 at 10:59 aminteresant